Despre mine – sau povestea visului meu

Povestea “Alessia” a inceput in urma cu ceva  ani cand am ramas insarcinata cu primul baietel. Din clipa in care a aparut cea de-a doua liniuta pe testul de sarcina emotiile mi-au invadat mintea si corpul. Eram speriata, pierduta in temeri, imi era frica de necunoscut, aveam 1001 intrebari si nelamuriri. In adancul corpului meu se intampla ceva…ceva minunat…crestea ceva…CINEVA... Eram fericita..eram speriata..”oare fac fata?” ..”oare stiu sa fiu mamica?” ..”oare pot?”.. “oare cum e la nastere?”..”doare?”..”pot eu oare rezista?”..

Am cautat sprijin, am cautat raspunsuri, am cautat un loc in care sa ma duc sa pun orice intrebare imi trece prin minte fara sa fiu jenata de simplitatea sau banalitatea ei. A fost greu, aveam 1001 intrebari si temeri si nu avea cine sa raspunda. Am apelat la prietene si la diferite persoane care au nascut de curand ....si atunci mi-a incoltit in minte o idee..un VIS, acela de a putea ajuta mamicile cand au nevoie de raspunsuri, cand sunt speriate sau pierdute asa cum eram si eu, de a le oferi un sprijin si o informatie bine documentata, de a le ajuta sa aiba increderea in ele, in corpul lor, in puterea lor de a naste si de a alapta natural.

De-a lungul anilor am terminat facultatea de medicina, apoi specializarea de medicina de familie in cadrul careia foarte mult m-a ajutat modulul de pediatrie unde majoritatea timpului l-am petrecut in sectia de sugari . Atunci a aparut si cel de-al doilea baietel, la fel de minunat ca primul. Am continuat cu cursuri de calificare (masaj medical, reflexoterapie, gimnastica medicala). Momentul in care m-am inscris in programul international Lamaze a fost unul de cotitura deoarece am realizat ca  visul meu a inceput sa se materializeze, sa prinda contur, iar informatiile acumulte de-a lungul anilor  s-au structurat si s-au sistematizat. Voi continua specializarile pentru a fi la curent cu noutatile si pentru a va putea oferi informatii de calitate.

Dupa multe piedici si greutati acum sunt fericita ca am reusit sa incheg ideea unui centru “mama-bebe". Promovam si sustinem increderea femeii gravide sau a mamei in capacitatea instinctiva de a avea grija de copilul ei. Totul este creat din suflet  astfel incat bebe si familia lui sa se simta bine, sa se simta ..acasa...

 

Am absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport, specializarea “Kinetoterapie si motricitate speciala” si master in “Kinetoterapia afectiunilor aparatului locomotor”.

In primul rand sunt o mare iubitoare a prichindeilor si a gravidutelor. Imi plac toate activitatile care implica copiii, sportul, muzica, dansul si sunt un mare fan al sportului special “Gravidie”. Deasemenea imi face placere sa pot ajuta persoanele de toate varstele care sufera de diferite deficiente motorii sau neuromotorii pentru a se putea descurca in orice situatie din viata.

Sloganul dupa care imi formez activitatile profesionale, dar si personale este : “Copilul este o mare bucurie, un mister pe care il afli si pe care iti doresti pe cat posibil sa il decodifici.”

Fetita mea a fost motivul pentru care m-am inscris la Scoala de fotografie. Imi doream foarte mult sa surprind in imagini acel ceva unic pe care il au bebelusii si aveam nevoie sa stiu cum sa o fac intr-un mod profesionist.
Iubesc calatoriile, pasiunea mea e fotografia de copii, dar cel mai mult ador momentele petrecute cu  fetita mea…in primul rand sunt MAMA..

                          

Sa lucrez cu bebelusii sau cu  copiii e o pasiune veche...traiesc intr-o lume a copilariei, plina de basme si povesti pe care le-am spus ca educatoare de-a lungul timpului…

 

 

 

Cine sunt? 
Psiholog terapeut acreditat de Colegiul Psihologilor cu competente in Psihologie Clinica, Consiliere, Psihologia Muncii, terapeut in Terapia sistemica a Cuplului, Familiei si Copilului.

De ce eu?
Pentru ca de-a lungul timpului, pe drumul cunoasterii mele, am intalnit sute de oameni. Oameni care mi-au zambit; oameni care aveau fetele triste; oameni “absenti” prinsi intr-un tunel de cautari incat uitau sa mai priveasca soarele, copacii, copii. Dintre acestia unii m-au insotit pe carare si daruind mi-au conturat destinul, altii cautau sa-mi ia din speranta, din reusita;  unii imi cereau un sfat pentru a-si imbunatati viata lor; alti oameni bolnavi  cereau ajutor pentru sufletele lor; unii erau parinti, altii adolescenti pe care lumea nu era pregatita sa-i inteleaga; si cei mai dragi dintre acesti erau copii in care intrezaream promisiunea de viata, speranta, iubirea, pacea…dar cateodata umbrita de o neputinta.
Toti de fapt au fost si sunt oameni MINUNATI in diversitatea lor, care m-au imbogatit! De cele mai multe ori ei,  oamenii, m-au ajutat sa–nteleg ca au nevoie nu doar de o pastila dintr-un tratament…..ci mai degraba de incredere, daruire, credinta, iertare dar mai ales IUBIRE!
De aceea EU: pentru ca imi doresc sa ofer IUBIRE, caci iubirea vindeca totul.

De ce copiii?
COPILUL este simbolul puritatii in care toate aceste virtuti se impletesc…El se naste pur…iar noi adaugam cate o picatura in acest “alb”. Si pentru ca un COPIL este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu il poate darui, avem datoria sa-l pastram cat mai armonios, sa-l protejam, sa-l intelegem, sa-l iubim! Fie ca suntem parinti, fie prieteni, fie bunici, fie medici, fie profesori, fie alti oameni.

De aceea cred  ca locul meu este AICI, unde pot ajuta sa pastram cat mai curat un suflet de copil!

 

Cum este frumos, ar trebui să mă prezint şi să vă spun ce vreau... :)

Aşa că .. mă numesc Gabriela, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, specializarea Psihologie, în prezent logoped.

Am constatat cu părere de rău că mulţi copii, la vârstă mică, sunt educaţi de către televizor, reclame publicitare...ca mai apoi, să se observe în bagajul lor lingvistic, lacune...lacune atât în pronunţia unor litere, până la lipsa unor silabe sau mai rău a unor cuvinte.Îmi plac foarte mult copiii şi consider că una dintre sarcinile mele ca şi logoped este să-i privesc şi să învăţ cum comunică, să-i ascult,să înţeleg ce spun ei şi să corectez pronunţia greşită a unor sunete din cadrul cuvintelor.

Nu vreau să fac o educaţie a părinţilor. Ce pot însă sa fac -  doar să dau sfaturi, ca logoped...Si vreau să cred ca pot ajuta, acolo unde s-a produs o greşeală şi.... bineînţeles acolo unde există cooperare.

Şi ca prim sfat:  Ascultati-va copiii!! Nu le rapiti bucuria de a vorbi !!!